Am vrut sa-ti spun
Mai mult decat un simplu
TE IUBESC!

Am vrut sa stii
Imposibilitatea viselor mele
la plecarea ta

Am vrut sa-ti arat
Universul meu de ceara
tanjind dupa prezenta ta

Am vrut sa-ti daruiesc
Buzele-mi arse de dor
incatusate in absenta ta

Si toate acestea
Le-am cautat in cateva cuvinte
care sa cuprinda tumultul din mine

Acum le-am gasit:
AM NEVOIE DE TINE!

Nu te strig, dar te aud
Ecoul tau m-a zdruncinat
De ce te aud
daca nu te-am strigat?

Nu te caut, dar te vad
Prezenta ta m-a invadat
De ce te gasesc
daca nici nu te-am cautat?

Nu te ating, dar te simt
Mainile tale in mine au nins
Cum pot sa te simt
daca nici nu te-am atins?

Nu te cunosc, dar esti in gandul meu
Lumina se ascunde-n mine
Ah… nu…
Acum stiu…
M-am indragostit de tine!

Incerc in zadar
Sa nu te mai caut
Incerc sa ma regasesc
Pe mine
Fara tine…

Absenta ta incepe sa doara
Cum doare apusul
Cand cerul arunca
Cu lumina in palma mea
Lovind durerea ce inca
N-a-nvatat sa planga
Iubirea din ea…

Ocolesc partea din mine
Ce te poarta pe tine
Acelasi, neschimbat, neatins
De nici o durere

Fara tine
Sufletul meu
Zace invins…

De nu mi-ar fi teama
De urmele-adanci
Ce dor si sangereaza
Cand toamna ofteaza
Cu clipe prea lungi

Incerc sa ma regasesc
Pe mine
Fara tine…

Izbesc violent
In departarea asezata
Intre mana ta si-a mea
Mi-e lacrima uscata
Mi-e gandul durere
Desi am invatat
Ca totul este-n noi, restul e tacere…

Jertfesc secunda moarta
Gandindu-ma la tine
Suflet impregnat in suflet
Mi-s buzele senine
Mi-e trupul placere
Pentru ca stiu
Ca totul este-n noi, restul e tacere!

Mi-e dor
Si-ncepe sa doara
Distanta
Dintre Cer si Pamant

E frig
Si-ncepe sa moara
Speranta
Ce ma leaga de tine

E toamna
In mine…
Sunt absurda!
Te voi iubi adanc
Chiar daca-i fi
La capatul lumii!

Se pierd atatea soapte
Au disparut si visele
Ceata-i în mine si noapte!
Sunt singura, iar vântul
Ma-nvaluie în moarte…

Târziu si surd se-nchide cartea
Târziu e tot în jurul meu
Doar sufletul ignora setea
De a ma arde-n suferinta
Moartea!

Poate tu ai ocolit
Prapastia din palma mea
Poate tu nu ai iubit
Privirea cerului din mine
Poate de-aceea am murit…

Degeaba acum…
Degeaba iubire regreti
Ca ai distrus doua vieti
Trebuia sa ne asculti
Cand te rugam sa nu pleci

Degeaba…
Timpule e prea tarziu
Copil am uitat sa fiu
Sufletul e prea pustiu

Degeaba…
Amintiri dispar…
A ramas doar scrum
E ultimul drum
Degeaba acum…

Inger cu aripi de seara
Pe pamant tu viu mister
Te-ai intors, tu, in cer iara?
Cerului in dar te cer..

Dintre ingeri tu lipsesti
Unde esti? Unde esti?

Intre cele patru zari
Te-am cautat neincetat
Printre lacrimi si fiori
Stelele le-am intrebat

Insa ele au tacut
Te-am pierdut!.. Te-am pierdut!

Durerea din mine, placerea din tine
Tacerea din noi amandoi
Amprente uitate de ganduri senine
Furate din ceata ochilor tai

Degeaba ma-ntreb: “Oare cine?”
Candva a gresit, n-a-nteles, n-a simtit
Durerea din mine, placerea din tine
Tacerea din noi amandoi

Tot mai absurde versuri in rime
Pastrate-n refugiul Eului meu
Se-ascund sfioase, te cauta pe tine
Si totu-i sfarsit, si drumul e greu
Durerea din mine, placerea din tine!

Un zambet trist este-ntre noi
Si-o viata de tacere
Ascunsa-n gandul unei veri
Nascuta din durere

Soarele nostru s-a pierdut
Nici un apus nu-i mai pot cere
Un zambet trist este-ntre noi
Si-o viata de tacere

Cu soapta-ascunsa-n ochii tai
Imbratisez zarea pustie
Iar dorul sec din amandoi
Naste, pe rand, carai straine.
Un zambet trist este-ntre noi!