Fragmente rebele de vara dispar
Prin frunze de mar ce-n zadar
Ma lovesc!

Prin visini mai curge caldura
Flori ne privesc, iar natura
E trista!

Vazduhu-i plin de zboruri senine
Totu-i un zambet si-n mine
E frig!

Se sting visele din amandoi
Precum eu
Precum tu
Precum toamna din noi
Si sarutand ultimul zambet
Iluzile au adormit
Pe bratul trist al unui fosnet
Precum eu
Precum tu
Precum primul rasarit…

Doar azi copaci se-apleaca goi
Precum eu
Precum tu
Precum timpul din noi…

Ma uit in ochii tai
Iar tu-ti ascunzi privirea
Ma-ntreb daca ma vrei…
Nu vreau sa stiu raspunsul!

Tacerea ta ucide
Ingenunchierea mea
In fata ultimei sperante
In fata ta…

Ma pierd printre nameti
In rosu trist de maci
Azi tie-ti dau iubirea…
Nu-mi pasa daca taci!

Un joc frumos de pescarusi
Imi inveleste ultima picatura de zare
Si-as vrea sa ma mai poti tine de mana
Cand plang sfarsitul neinceputului.
As vrea sa ma mai poti atinge
Prin soaptele gandului meu,
Sa-mi mai poti imbratisa
Saruturile tacute si sugrumate de timp.
Desi cu fiecare zi mi-esti tot mai strain
Desi devii partea ce-a murit in mine
Mai pastrez talazul amintirilor
De dupa care voi ingana la nesfarsit
“Te-am iubit!”… “Te-am iubit!”…

Am uitat
Soapta sfioasa
A buzelor tandre

Nu mai simt
Nici zborul cerului
Ratacindu-mi prin suflet

Nu mai aud
Cantecul toamnei
Cu notele-i stranii
Pierdute pe portativul
Gandului meu…

Am ajuns
Un biet cocor
Prabusit in zbor…

Iubeste-ma!

Atat de departe
Mult prea aproape
Te stingi si dispari
Te strig… nu apari,
Dar pastrez in gand
Zambetu-ti stins
Prea trist, dar ne-nvins
Ca dorul de tine..

Cand vei pleca
Voi plange… voi astepta
Sa te intorci
la mine…

Chiar daca clipele vor creste furtuna
Tu vei ramane aceeasi
Punte de abis cu raspunsuri in mana
Si necuprins de zambire…

Suntem inmanunchiati in bratele tale
Dar smulsi pe rand de fiecare toamna
De timpul ce trece prin clase agale
Prin sufletele noastre, atat de grabit…

Ne-ai asezat cu grija pe treptele vietii
Urcandu-ne lin, printre manuale,
Profesori si ore, paznici ai tineretii
Ce-o pierdem o data cu tine.

Nu voi uita-ntra-al vietii drum
Ca-s ramura din ramura trunchiului tau batran!

Cautati iubirea!
In fiecare copac
In fiecare frunza
Caci azi omenirea
A pierdut iubirea!

Cautati intre stele
Cautati intre oameni
In fiecare strigat
Sub stancile grele
Caci azi omenirea
A pierdut iubirea!

Cautati intre ingeri
Padure-ntrebati
De nu a vazut
Sentimentul pierdut
Caci azi omenirea
A pierdut iubirea!

Am cautat si eu
In zarile lumii
Intre ruine
In sufletul meu…
OPRITI-VA!
Am gasit iubirea
Am gasit-o in mine!

Ma intrebam
Intr-o seara
(Poate era prea tarziu)
Dar eu am vrut sa stiu
“De ce oamenii trebuie sa moara?”

Am plecat in lume
Sa-mi gasesc raspunsul
Am intrebat padurea
Dar nici nu m-a privit
Am intrebat si cerul
Dar ceru-i amutit
Le-am intrebat incet
Pe noptile cu luna
Raspunsul de-l stiau
Dar n-au putut sa-mi spuna
Muntii albi i-am intrebat
Dar si ei au tacut…

M-am intristat!
Mi-am luat “De ce?”-ul
Si-am plecat!

Nici azi nu stiu…
De ce?

Am fost si eu mica
Si puteam tine Soarele in mana
Cand rugam cerul
Sa zburam impreuna.

Eram o pata de iubire
Traind in umbra ei de vis
In lumea frunzelor
Eram floare de cais

Tineam in brate luna
De noapte nici nu-mi era frica
Poate nu credeti
Dar…
Am fost si eu candva mica!